Pisicei de vara

Nu mai știu cum se spune exact, dar sunt de acord că de cele mai multe ori cizmarul riscă să rămână desculț...sau cel puțin copiii lui. În cazul de față eu sunt cizmarul din zicală și copiii mei sunt cam ultimii care beneficiază de abilitățile mele artizanale...Dar circumstanțele nefavorabile au fost de așa natură că fiica mea chiar a rămas desculță, la propriu nu doar la figurat.
Nou-nouți, pantofii ei cu pisicuți (cumpărați din magazin, că doar v-am spus că nu am timp decât pentru comenzi...:P), i-am pierdut frumos în parc. Sau nu neapărat frumos, dar foarte ușor, distrată cum sunt și bătută în cap de soarele amiezii de duminică...
Pentru că fiica mea e mare admiratoare de pisici (și pentru că pierduții erau tot pisici, dar maro) m-am pus pe treabă. Pisicile trebuiau înlocuite cât mai rapid.
Achiziționat espadrile simple de pânză, foarte ușoare în picior și testate anterior. Culoare nouă, pentru diversitate (a mamei, în special, că se plictisește repede...). Pus în aplicare modelul cerut de clientă, cu culorile textile de care nu mă mai despart de câțiva ani buni. Ieșit un model cu botic ceva mai lunguieț, ceea ce mă face să le botez căprioare, nicidecum pisici.
Trezit copila din somn a doua zi dimineață, întâlnire emoționantă cu zâmbete și țopăieli, însă declarat ferm: Sunt pisici, nu căprioare. Purtați cu succes peste tot.
Deci, așa rămâne. Cine-s eu să zic mai bine?