Cu capul printre stele și picioarele pe pământ

Sunt unii oameni chiar și în lumea asta virtuală care vorbesc despre lucruri, obiecte și obiceiuri normale, cum ar fi să îți produci singur, la tine acasă, pasta de dinți, deodorantul, crema de mâini și altele. Care aduc aminte de vremuri în care oamenii își foloseau bunul simț pentru a-și păstra sănătatea și implicit-frumusețea. Ceea ce era făcut de propriile mâini, prin procedee mult mai ne-mecanizate era ceva normal.Aceștia sunt considerați în general o categorie aparte: visători, boemi, hipioți...
Steliana (cunoscută și ca Sideris, în blogosferă) se numără printre ei iar eu mă bucur tare că există. Pe blogul ei- un eco-blog plin de rețete prețioase poți afla nu doar cum să prepari diverse lucruri utile ci și să gândești și să consumi sănătos și responsabil.
Ce ar fi așa de special la blogul lui Sideris? Până la urmă cât e de greu să descrii proprietățile și calitățile unor extrase din plante și fructe? vă puteți întreba. Nu e deloc greu. Efortul pe care îl depune Steliana de a arăta și aplicațiile practice ale acestora în viața de zi cu zi este elementul care dă un plus de valoare. Asta, în condițiile în care atâția habarniști au folosit termenii bio, eco, organic etc...până ce aceștia au devenit o modă facilă.
Iar eu cred și în manifestul ei, consemnat acolo pe blog: "Eu sunt pentru natural".
Așadar,  o invitație -fără fițe, fără pretenții- la autentic. Rețete de mâncăruri sănătoase (și gustoase), moduri de preparare a unor produse indispensabile: săpunuri, creme, demachiant fiind doar  o parte din ele.  Majoritatea sunt destul de ușor de obținut, cu un minim de efort personal, cu resurse existente în propria casa.
Așadar, o întoarcere la bunele obiceiuri de altădată, de când era bunica fată,  țânțarul se potcovea cu potcoave de nouăzeci și nouă de ocale și laboratoarele de cosmetice erau un concept neimaginat nici de Jules Verne...
Concluzie? Atitudinea eco este importantă dar subestimată, căci de n-ar fi, nu s-ar mai povesti...


Raluca
proprietar Casa cu cadouri

p.s.  nu uitați să aruncați un ochi pe blogul lui Sideris și să reveniți, vă rog, cu impresii și comentarii.