marți, 7 august 2012

Vallejo Textile Color- mini-review

Datorita unui grup de mamici antreprenoare, Mamicile Ocupate :),  am aflat de o alta firma producatoare de vopsele textile, de care nu stiam, Vallejo. Prin amabilitatea reprezentantei si importatoarei, Mihaela Iuliana Dumitrescu (una dintre creatiile sale mi-a si atras atentia asupra culorilor), am primit la testare una dintre culorile lor si un marker textil. Asa ca va scriu si mini-impresiile mele :)
Marea mea nemultumire in privinta vopselelor textile cu aplicator pe care le folosesc (Tulip, Pebeo, Pentart- pana acum) este ca sunt aproape neputincioase in fata bumbacului din care se fabrica majoritatea tricourilor. Cat ar fi ele de viteze, tot nu fac fata puterii de absorbtie a materialului si eu nu reusesc sa ma misc asa de repede cum as dori (ca nu degeaba am zis "viteze", insa tocmai viteza nu e punctul meu forte cand pictez pe tricouri...)
La fel se intampla si cu acest produs. Recunosc ca nu l-am testat pe materiale cu suprafata lucioasa si putere mai mica de absorbtie, doar pe bumbac. Vedeti rezultatul in poza de mai sus, urmariti culoarea verde inchis (Duck Blue- ii zic producatorii, culoarea oului de rata- inteleg eu din asta). Vopseaua e pe baza de apa, se foloseste nediluata. Eu o folosesc si direct din tubulet si cu pensula, dupa caz, dupa suprafata pe care vreau s-o acopar si modelul pe care il fac.
In rest, se usuca destul de repede (eu le las minim 24 de ore intr-un loc ferit), se calca putin cu fierul si se fixeaza destul de bine (din spusele utilizatorului, am inteles ca nu sunt probleme in masina de spalat, daca se respecta minimul de instructiuni de spalare).
In concluzie, sunt inca in cautarea vopselei perfecte pentru tricouri. Cu un aplicator destul de lung si subtire, cu o vascozitate mai mare, sa nu fie usor de absorbit, ceva care dupa uscare sa arate putin cauciucat, ca si vopselele de pe tricourile produse industrial :) Raman deschisa la propuneri, curioasa sa incerc vopsele noi si dispusa sa va povestesc si voua despre ele.

Cu prietenie
si cu degetele vopsite,

Raluca
proprietar Casa cu cadouri

duminică, 15 iulie 2012

I love Sakura Pen-touch :)

Vara e torida...sunt inca in oras, incerc sa ma adaptez si fac art-terapie cat cuprinde...Transpir, ma enervez, decupez (si apoi cos la loc, dar in alta forma). Asud, ma enervez, pictez (mai ales ca de ziua mea am primit un sevalet fain, care imi atest oficial calitatile de artist domestic)! Transpir, oftez, creez...Si tot asa...
Cum imi place sa experimentez cu mijloacele de exprimare a talentelor ce ma incearca :) am inceput de ceva timp pictura pe ceramica. Vreo cateva ceainice pictate si scrise de mana au ajuns deja la posesorii lor. Insa va spun sincer ca -daca la flori si forme neregulate ma descurcam usor cu pensula, cand era vorba de scris mesaje aniversare cu pensula cea mai fina, litera cu litera, migalite ore intregi...imi pierea cheful de cand primeam comanda.
Imi place, de fapt ador sa ma misc repede pe hartie sau pe ceramica (pe textile merge cel mai greu, de aceea ma limitez adesea la pictat suprafete mici). Imi place sa imi mearga mana repede-repejor, ca sa nu i-o ia prea in fata ideea. Si pentru ca mana sa tina ...pasul :) cu ideea, aveam nevoie de instrumentele potrivite.
Noua mea iubire se numeste Sakura Pen Touch (deocamdata o marime medie-1 mm, caci extra fine adica 0.7 mm inca nu l-am gasit), e un minunat marker cu vopsea care nu merge, ci zboara daca asa vreau eu :). L-am incercat deocamdata doar pe ceramica, insa producatorii sai japonezi- imi vine sa-i imbratisez personal!- scriu frumos pe eticheta ca se poate folosi si pe lemn, metal, plastic, carton, hartie....Abia astept sa incerc! Si probabil o sa mai adaug inca vreo cateva semne de exclamatie dupa aceea!
Pana atunci, va arat primele incercari cu Sakura Pen Touch si ma duc sa caut un dictionar online, sa aflu cum se spune Multumesc! in japoneza si apoi sa merg sa scriu pe pagina lor de facebook cel mai mare si mai entuziast multumesc pe care il am in dotare.



duminică, 10 iunie 2012

Zi mare in familie :)

Se face azi un an de cand suntem 4! "Pentru o vreme am fost doar doi...apoi ne-am dublat :P"...
Prin bunavointa prieteneasca a Liviei Coloji avem si o imagine a acestui eveniment :)

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Posta Romana vs. H.O.M.E sau pe cine sa dai vina cand toti ridica din umeri?



Mai e putin pana la momentul important al Invierii Domnului si iata-ma si pe mine tastand la ore tarzii despre...perne decorative. Necazul meu se leaga de niste dragalase de perne facute pentru o doamna faina, cu gusturi faine, care nu le va putea primi cadou inainte de Paste, pentru ca...am platit degeaba serviciile Postei Romane. Prioripost, in cazul de fata, de ce oare i-oi fi ales? (Probabil ca nu m-as fi incurcat cu ei daca FanCurier sau altii asemenea nu ar fi cerut mai mult de 50 de ron taxa de transport pentru un pachet sub 2 kg, dar destul de voluminos pentru gusturile lor...)
Deci am ales Prioripost, curieratul care costa mai putin dar nu isi face treaba nici de doua cepe degerate. Nu in conditiile in care punctualitatea si promisiunea fata de un client valoreaza destul de mult. Iar uneori intarzierile si angajamentele nerespectate strica energia pozitiva a unei emotii mult-asteptate. Momentul in care iti deschizi pachetul si te umpli de bucurie, de surpriza, momentul "oau!" este atat de tare compromis daca asteptarea e prea lunga...
Site-ul modernizat al acestei deplorabile institutii imi ofera optiunea de a vizualiza statusul comenzii mele prin Track and trace, pe baza numarului facturii, lucru pe care l-am si facut, dupa o intarziere de doua zile de la termenul maxim de livrare (curieratul rapid al postei romane oricum nu se misca mai repede de 36 de ore in loc de 24, precum celelalte). Surpriza mea neplacuta a fost sa descopar ca pachetul trimis cu grija si cu drag zace inca la ghiseu. Si atunci eu de ce am platit pentru o livrare in maxim o zi jumatate? Poate voi intelegeti mai bine...Din pacate,nu stiu pe cine sa intreb (inca) si nici daca mai dureaza mult pana cineva de la posta va duce my precious cargo la destinatie! Adica la domiciliu...
Asa ca..."J'accuse" Posta Romana- imi voi face si un tricou cu acest slogan...pentru ca pernele mele (de fapt, ale Cristinei) sunt tinute ostatice intr-un sediu posomorat al Postei Romane de prin Sibiu in loc sa inveseleasca un camin frumos decorat, locuit de oameni frumosi. Doamnele elegante cu pernele lor, florile de lavanda, dantelele si satinul vintage sunt reduse la un intuneric abuziv intr-un mediu post-comunist- cum inca e fiecare ghiseu morocanos al postei....
Je t'accuse, Posta Romana! You deeply suck!

marți, 10 aprilie 2012

Fiori de primavara

Incep si eu sa simt primavara. Iubesc primavara, in general. Anul asta am fost usor (mai) deprimata decat de obicei, m-am tratat de meteodependenta cu extract de sunatoare si magneziu efervescent pana m-am plictisit. Am mers cam o luna la psihoterapie, sa mai am ocazia sa ma mai intalnesc si eu cu mine insami. Si cand credeam ca gata, asta sunt, a iesit soarele! O raza calduta in ochii mei, un pic de vant prin par...asa incepe vindecarea mea. De data asta a fost nevoie si de putina art-terapie, atat de utila persoanelor agitate ca mine si de un pom inflorit ce mi-a iesit in cale la momentul potrivit :)
Am reinceput sa creez, sa decorez, sa ma bucur de lucruri frumoase.
Set de cani decorate si felicitare realizata manual (pret 25 ron). Pentru comenzi, ne auzim pe email.

*
De la evenimentul caritabil Suflet de mama- editia de Paste am "cules" un bebelus-pastaie, cadou pentru finutul meu Luca :). Admirabil lucrat din fetru, imi exprim aici admiratia fata de creatoarea lui, caci a facut o treaba minunata.


Am acum o placere deosebita sa pictez pomisori infloriti:) Mai jos puteti vedea cateva felicitari de carton colorat, diferite marimi, puse in vanzare la pretul de 1 ron pentru strangere de fonduri in scopuri caritabile. Despre acestea, mai multe intr-o postare viitoare.



Primavara plina de soare!

Cu prietenie,
Raluca
proprietar Casa cu cadouri

vineri, 10 februarie 2012

Idei de cadouri de Valentine's Day

Am regasit un articol scris cu vreo 2 anisori in urma :) si m-am bucurat sa vad ca unele idei mai pot fi inca folosite. Asadar, sper sa va fie de folos pentru cadouri de Ziua Indragostitilor!


"Majoritatea intampina sarbatori precum Ziua Indragostitilor ca pe o indatorire de cuplu. O frenezie extenuanta circula prin aer, iar magazinele se intrec sa te imbie cu cadouri. Dupa cateva ore de ratacit printre rafturi, poti spune ca ai bifat-o si pe asta.
Mai usori de bani, dar si mai lipsiti de griji.
Daca dragostea necesita sa iti golesti contul pentru un inel de la Tiffany’s, atunci ar trebui sa re-evaluezi putin situatia. Nici o femeie din lume nu se supara sa primeasca un cadou valoros, dar exista anumite lucruri care nu pot fi cumparate. Poti sa faci niste cadouri deosebite daca te implici cu adevarat si le dai semnificatie.
Pentru cei care nu fac din Ziua Indragostitilor o datorie, nu se pune problema sa fie iubiti doar atunci cand apar cu pachetul, plasuta sau cutiuta in mana. Acestia stiu ca dragostea lor nu are nevoie sa treaca testul valorii financiare.
Asta nu inseamna totusi ca poti scoate basma curata cu varianta “do-it-yourself”. De la o anumita varsta, nici mamele noastre nu se mai bucura sa primeasca felicitari cu ghiocei lipiti de mana, ca la gradinita. Poti face insa zeci de alte gesturi romantice pe care jumatatea ta sa le aprecieze.

Daca insisti sa te axezi pe obiecte, iata cateva idei de pornire:
Si o banala cutie de bomboane poate fi speciala daca strecori inauntru un biletel de dragoste (sau chiar un inel). Poti avea si mai mult impact cu o surpriza care contine cel putin 5 trandafiri, livrati pe rand de oameni diferiti, in timp ce iubita ta se indreapta spre locul de intalnire.

In loc sa dai fuga dupa pernute in forma de inimioara sau pijamale de satin imprimate cu ursuleti, cum ar fi sa faci o “Capsula a timpului”? Mai precis o cutie cu amintiri pe care sa o umpleti cu scrisori, poze, inregistrari, primul bilet la film impreuna – orice va aminteste de momente speciale. Depozitati-o bine undeva, de unde sa o puteti redescoperi peste ceva timp.

Variind pe aceeasi tema, o alta idee cu efecte pe termen lung este “Cutia magica”- adica orice cutie decorativa unde, in fiecare luna, poate sa apara din senin un cadou nebanuit. Cu cata nerabdare numeri lunile impreuna in aceste conditii!

Mi-ar placea sa vad indragostiti care petrec mai mult timp cu persoana iubita, decat cautandu-i cadouri. Care-si fac timp sa se descopere si sa-si faca povestea de dragoste sa devina realitate. Mai ales pentru cei aflati la inceput, e important sa faceti cat mai multe lucruri impreuna. Si chiar daca ati intrat deja in lumea cuplurilor cu vechime, poate va inspirati din urmatoarele:
  • Asteptati rasaritul impreuna (ati vazut “Before Sunrise” cu Julie Delpy si Ethan Hawke? )
  • Faceti-i o surpriza cu micul dejun servit in pat: doar asigurati-va ca ii stiti gusturile si adaugati o floare proaspata.
  • Plantati ceva impreuna – sa plantezi o floare sau un copac poate fi romantic, nu e musai sa fiti voluntari Greenpeace.
  • Pentru dependentii de net: chiar daca sunteti la serviciu, puteti fi creativi: provocati-va partenerul la scris propria poveste de dragoste, capitol cu capitol, mai precis, email dupa email.
Ai un moment liber? Lasa emisiunile speciale de Valentine’s, iti trebuie doar cateva minute sa-ti intrebi partenerul/a cum se simte sau sa-i spui ca il/o iubesti. Impartasiti-va in fiecare zi un mic secret despre voi insiva. Ascultati si printre randuri. Stii cumva ce si-a dorit sa faca  dintotdeauna si nu a reusit inca? Nu se stie niciodata cand il/o poti ajuta sa-si transforme visul in realitate.
Pentru cei care au trecut deja prin toate acestea, inca se mai gasesc idei ingenioase. Cum ar fi de exemplu, sa-i dai o intalnire la un bal mascat, fara sa ii spui ce masca vei purta? Sau sa primesti cadou o dupa-masa la echitatie sau te plimbi cu balonul deasupra orasului? Sau sa faci ceva numai al vostru, ceva deosebit care nu se gaseste in niciun ghid cu 101 de idei romantice.
Raluca Ionescu, www.mayra.ro"


sâmbătă, 4 februarie 2012

An nou, zapada si inceputuri

Anul ce a trecut a fost un an complicat pentru mine si familia mea, dar lucrurile grele s-au impletit cu cele faine, asa ca nu pot sa ma plang. Sfarsitul de an m-a gasit obosita, dar multumita ca am facut din toate cate ceva (desi nu pe toate cele care mi le-as fi dorit...). Decembrie a fost o luna efervescenta, cu multe proiecte, comenzi, cadouri, oameni noi si oameni vechi, interactiuni, batai de cap, bucurii, emotii amestecate...de toate pentru toti!
Asa ca eu una am respirat usurata ca s-a incheiat si mi-am dorit sa incep cu forte proaspete. Mai am inca restante la somn, la relaxare si la mesterit de cadouri, dar anul nou a inceput frumos.
Cu o portie de zapada si aer curat de munte.
Cu zapada cat muntele chiar la noi in oras :)
Cu bagat din nou in seama la tv, alaturi de Maria (Tikki Shoes), multumita Mihaelei Donosa, de la AnalogTV, una din televiziunile locale. Da, pot sa spun ca sunt o "mamica...de afaceri" :)
video


Cu chef de stat in casa, la un ceai cu prietenii, sau singura, cu muzica faina si cateva instrumente de pictat, cand copiii dorm. (Am terminat doua din desenele incepute in decembrie cel gri abia acum la inceput de februarie alb de nea...)


Cele din imagine se numesc Colindatorii si Sanius, Ecouri din Tara Copilariei. Pentru ca sunt inspirate din iarna copilariei mele, asa cum zicea Antoine de Saint-Exupery: "De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara".
Mai stiti cum era/e sa fii copil? Am redescoperit pe facebook- ce ironie, datorita scrisorii unei fetite, un fior de amintire, un fior de inocenta.


Ah, ce frumos ninge! Zapada asta a acoperit tot ce era urat si obosit, ramas de anul trecut. De sub patura de zapada ma astept sa rasara mladite noi, germenii promisiunilor unui an nou, un nou inceput.
Ah, ce frumos dorm copiii mei :) si eu stau pe aici la povesti in miez de noapte. Alba.