luni, 14 martie 2011

De ce ILoveHandmade.ro?

sursa foto:sxc.hu
Pentru că handmade nu este un termen cunoscut/agreat de toți, folosim de multe ori înlocuitorul "lucru manual".
Însă handmade astăzi este mai mult decât orele de lucru manual de la școală, este vorba de pasiune și amprentă personală, alături de promovare publică. Iar aici intervin site-uri precum ILoveHandmade.ro.
În ultimul timp, grație unor oameni precum cei care cresc mare proiectul ILoveHandmade.ro, tot mai mulți români au început să înțeleagă că "handmade" înseamnă "făcut de mână", într-un sens modern. Aruncați și voi o privire și veți descoperi mai multe din lumea pasionaților de meștereală.
Site-ul ILoveHandmade, cu care am avut ocazia să colaborez deja în câteva randuri și pe care îl vizitez destul de frecvent, intermediază o interacțiune între publicul larg și artizani, între companii multinaționale și artizani independenți.
Pentru mine site-ul reprezintă un loc de întâlnire cu alți pasionați. Datorită activității lor- promovarea artizanilor, articole și tutoriale, târguri și concursuri- începe să se audă tot mai des despre handmade, iar expresia “făcut de mână” capătă o conotație actuală.

***
Postare sponsorizată

duminică, 13 martie 2011

Cum a fost in vacanta in Israel

 Vedere din port (Haifa)
Ne-am rupt câteva zile din programul nostru cotidian de care mă săturasem ca de mere acre și am plecat să întâlnim primăvara cu câteva zile mai devreme, pe malul estic al Mediteranei. Israelul e o țară interesantă și cu totul diferită pentru mine, începând cu parfumul de flori ce m-a întâmpinat la venire și căldura cu care am fost tratați de oamenii întâlniți.
Sunt prea multe de povestit, așa că o să mă rezum la chestiile legate de handmade :).
Spre bazar (Nazareth)
Am fost pentru prima oară într-un bazar oriental autentic (Al-Bazaar), abia așteptam să vizitez unul, însă am găsit multă marfă de duzină și puține lucruri din ce căutam. Șaluri frumoase, eșarfe, minunății de culori- dar aduse din India, iar eu căutam produse locale pentru suveniruri. Cele frumoase sunt mai scumpe (50 șekeli- aprox 30 ron), dar abundă cele ieftine (5-15 șekeli) cu mult mai slabe. Cam toți negustorii voiau să negocieze, dacă prindeau un cuvânt românesc din conversație, se băgau și ei în seamă (admirabili negociatori) însă nu am avut chef să cumpăr mai nimic și m-am refugiat într-o cofetărie turcească. Mahroum Sweet Shop: paradisul dulciurilor (baklawa, saraigli, licorice, multe minunății cu miere și fistic, rahat- turkish delight, halva, halviță, apă de trandafiri....). Jumătate de oră mai târziu am ieșit năucită de acolo, cu o selecție de dulciuri în brațe :).
 Suveniruri cu nuanță religioasă
Într-o mânăstire franciscană din Kafer Nahum (Capernaum), printre diverse suveniruri mai mult sau mai puțin comerciale-apropo de turism religios: devin obositoare obiectele cu tematică!, am găsit gentuțe lucrate manual, producție locală.
O geantă cu țesătură ca de goblen, făcută de Anter, un atelier unde lucrează arabi druji (eng. druze)-  o comunitate etnică distinctă în Israel (mai multe info aici).
O plasă de bumbac imprimată cu mozaicul care reprezintă cele 5 pâini și 2 pești cu care Iisus a hrănit mulțimea venită să-L asculte la lacul Genezareth.
 Ceramică cu specific armenesc
Mi-au mai plăcut seturile de farfurii, linguri, cani si platouri de ceramică pictată in stil armenesc, din păcate o parte mi s-au spart pe drum (mulțumită companiei Tarom unul dintre trollere a fost complet distrus...aștept despăgubirea...), așa că poza e luată de pe net.
Pornită din nou la vânătoare de arome și culori, am petrecut un timp și într-un magazin arăbesc de mirodenii și ceaiuri- trandafiri, licorice, scorțișoara naturală (bucăți din scoarța copacului- așa cum nu o vezi în magazine).
 Aperitiv
M-a impresionat și masa la un restaurant arăbesc, unde aperitivul a constat dintr-o invazie de salate și preparate vegetale, majoritatea aproape vegane, limonada mentolată a fost cea mai bună pe care am gustat-o, frigăruile din carne de oaie au fost mortale, iar la sfârșit am primit o cafea la ibric alături de budincă stropită cu sirop de trandafiri.
Nu pot spune că am avut timp să gust cu adevărat din ce are Israelul de oferit, dar cel puțin a fost un prim pas reușit. Deja mă gândesc la următorul :).

vineri, 11 martie 2011

Cadouri de Mărțișor


Anul ăsta de  mărțișor am apucat să fac rapid doar două bucăți, poate la anul voi avea timp de mai multe. Am cumpărat brățări gata făcute (nu prea agreez broșele, mai ales din cauza faptului că acele de broșă care se vând în magazinele de hobby nu sunt de calitate, se cănesc repede și poți lăsa găuri inestetice în haine).
Preferata mea, o brățară cu medalion cu text, special pentru o d-ră specială, cititoare de profesie :).
Cealaltă a devenit o brățară cu floare de satin si tulle, pentru altă d-ră deosebită, persoană publică și iubitoare a Thaliei (muza teatrului, nu cântăreața :) ).



Pentru mămicile, bunicile, mătușile ș.c.l. am cumpărat produse handmade făcute de doamnele de la Centrul de Zi Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil (Timișoara). În fiecare an produc tot felul de lucrușoare drăguțe, lucrate manual, pentru diverse ocazii.

Acum am găsit mărțișoare croșetate, ca pe vremuri: flori și pălăriuțe pentru d-ne și câteva poșete de piele veritabilă ce se pot purta și după luna martie. Prețurile sunt întotdeauna din cele mai rezonabile, începând de la 2 ron (mărțișoarele) până la 20-30 ron(poșete și curele croșetate). Vi le recomand cu căldură, mai rămâne doar să le localizați, pentru că nu au un loc special (acum le-am găsit la parterul Iulius Mall).

În luna martie sărbătorim câțiva "peștișori" (mă rog, d-ne și d-re, dar nu găsesc un feminin potrivit), pentru care am manufacturat cu drag câte ceva.

Un set de supraviețuire pentru zilele gri, pufos și arătos :), adică o pătură fleece și o pernuță asortată, cu nelipsita siluetă care m-a obsedat în ultimul an.Mi-am închipuit-o pe prietena noastră cuibărită pe canapea, înfofolită în paturică și cu o carte bună, o cană de ceai aromat...

Cercei mititei în formă de trandafiri, tot pentru o d-nă deosebită care știe să râdă aproape oricând (nu am uitat nici promisiunea, voi reveni cu tutorialul cat de curand).

Cum a fost la Richard al III-lea

colaj: Casa cu cadouri

Profit cât pot în ultima vreme să ies în oraș, pentru că știu că mă așteaptă cam jumătate de an de consemnare la domiciliu, cu noul nostru bebeluș :)
Așa că în seara asta ne-au ajutat doi dintre prietenii noștri preferați (și pot spune liniștită "și ai bebelușei noastre"), dându-ne liber vreo 2-3 ore, pe care le-am petrecut la piesa Richard al III-lea (Claudiu Bleonț în rolul principal).
Nu am să mă lansez în considerații critice despre jocul actorilor (deși am vazut diferența de "nivel" între interpretările actorului principal și ale celor mai tineri), nici etice (infamul gest al lui Claudiu Bleonț mediatizat din plin), doar estetice, căci pentru mine sunt o parte importantă dintr-un spectacol, mai ales dacă acesta trebuie să creeze o anumită stare.
În general evit să merg la piese de teatru pentru că majoritatea pe care le-am văzut sunt prea dramatice pentru mine, în sensul că vorbele, tonul, gesturile sunt mult exagerate peste ceea ce ar fi o trăire firească, credibilă în viața de zi cu zi (notă mare actorului principal, care mi s-a părut firesc și neforțat în rolul său, făcându-mă chiar să apreciez felul lui Shakespeare de a spune lucrurile). Mă concentrez adesea pe decoruri și pe vestimentație.
Decorurile au fost interesante și ingenioase, folosind atât materiale tradiționale pentru scenă, cât și mijloace media (proiecții uriașe). Am remarcat o cortină transparentă, zdrențuită, dintr-un material asemănător cu tifonul, care dădea un efect interesant, fantomatic. Săbii atârnate de capătul unor sfori, plutind amenințător în coșmarul lui Richard. Și n-am să uit prea curând pânzele albe, pătate de sânge, folosite pentru a simboliza moartea unui personaj- de-a dreptul macabre!
În ce privește hainele personajelor, a fost cumva o inconsistență a stilului și a materialelor folosite. Mă întreb mereu care e ingredientul care strică rețeta, de ce pe scena teatrului/operei, adesea costumele arată ieftine, necălcate. nepotrivite cu personajul, nici nu știu cum să spun. În afară de costumul modest, aproape monahal al hidoșeniei de Richard-  reflecție a propriei urâțenii sufletești, nu m-a convins decât rochia de doliu a Annei, realizată din materiale de calitate, care arătau pe măsura unei persoane de rang nobil.
Am plecat de acolo cu pielea găină și m-am deconectat pentru un timp de lumea cotidiană, intrând într-un univers atemporal în care răul va fi mereu întruchipat la fel: lacom, hidos și urât de toată lumea, dar la sfârșit, când va cădea cortina, lumea va fi din nou scăldată în lumină și aplauze, pentru un happy end optimist.
Nu am făcut poze, dar vă recomand să urmăriți aceasta inregistrare la postul local TVT89, unde actorul Claudiu Bleonț vorbește mai pe larg și foarte viu despre proiectul intitulat de fapt „Căutându-
l pe Shakespeare prin Richard al III-lea”.

miercuri, 9 martie 2011

Cum a fost la Atelierul de mărțișoare handmade

După cum vă spuneam într-o postare anterioară, la Cărtureștiul de pe Mercy (Timișoara, biensur) am avut o întâlnire plăcută în seara de 1 martie. În cadrul primitor amenajat de Anca Pol, coordonatoarea evenimentelor, au sosit d-ne și d-re doritoare să petreacă un timp plăcut, printre flori textile și conversații aromate cu ceai.
De când mă știu, pasiunile și preocupările mele sunt variate și contradictorii: studii de psihologie (serioase) în același timp cu cele de design vestimentar (frivole), citit literatură universală și scris articole motivaționale simultan cu pierdut timpul la seriale de duzina, crescut bebe totodată cu crescut eu însămi și tot așa...Mă simt bine și printre mămici (mai ales cele echilibrate și relaxate) și printre femei fără copii și fără intenții de a avea, plus că pot lucra mărțișoare în timp ce vorbesc. :P
Trebuie să recunosc că atelierul de parenting a rămas în umbră față de cel de handmade (pare-se că mai ușor să vorbești despre făcut mărțișoare decât despre făcut copii :)), dar nu m-am bosumflat, deoarece erau acolo vreo două mămici- și cu pitici, și cu copii adolescenți- care cu siguranță ar fi avut mai multe de spus decât mine, mamă de unu pe doi :P.
Așadar ne-am petrecut seara vorbind și lucrând, mai ales un model de trandafir răsucit pe care nu îl poți improviza cu una, cu două dar îl prinzi repede după o demonstrație explicită și câteva exersări. Voi încerca să vă pregătesc și vouă un tutorial video sau foto. Am fost încântată că toată lumea s-a pus pe treabă și cam 8 din 10 persoane au reușit să scoată la capăt modelul original. Celelalte au inovat și bine au făcut, că au ieșit lucrușoare frumoase.
Vedeți în colaj o frântură din șezătoarea noastră, mai multe poze pe profilul facebook Casa cu cadouri.