miercuri, 26 iunie 2013

Daca iti place Casa cu cadouri...

...atunci te astept sa ne vizitezi si pagina de Facebook, care a devenit in ultimii doi ani o unealta de comunicare mai des folosita decat aceasta pagina de blog (unde si-au gasit loc povestile din spatele produselor).
Daca iti place ceea ce vezi, ma bucur sa aflu de la tine ce si cum.
Daca nu iti place, din nou ma bucur sa imi impartasesti detaliat feedback-ul tau.
Astept cu interes comentariile tale. Ce ti-ai dori sa porti, sa faci cadou sau sa primesti :) Sugereaza-le discret si prietenilor tai cam ce gen de cadouri iti plac sau lasa un comentariu la pozele din album cu "On My Wishlist"/"Pe lista mea de dorinte".

In imagine este un model de tricou pictat cu culori textile, impermeabile, unul dintre putinele pe care mi le-am facut mie, pentru ca am alocat mai mult timp cadourilor pentru ceilalti. Asa ca poate n-ar fi rau sa imi incep propria mea lista de dorinte, nu de alta, dar mai e putin pana la ziua mea :).


marți, 18 iunie 2013

Pisicei de vara

Nu mai știu cum se spune exact, dar sunt de acord că de cele mai multe ori cizmarul riscă să rămână desculț...sau cel puțin copiii lui. În cazul de față eu sunt cizmarul din zicală și copiii mei sunt cam ultimii care beneficiază de abilitățile mele artizanale...Dar circumstanțele nefavorabile au fost de așa natură că fiica mea chiar a rămas desculță, la propriu nu doar la figurat.
Nou-nouți, pantofii ei cu pisicuți (cumpărați din magazin, că doar v-am spus că nu am timp decât pentru comenzi...:P), i-am pierdut frumos în parc. Sau nu neapărat frumos, dar foarte ușor, distrată cum sunt și bătută în cap de soarele amiezii de duminică...
Pentru că fiica mea e mare admiratoare de pisici (și pentru că pierduții erau tot pisici, dar maro) m-am pus pe treabă. Pisicile trebuiau înlocuite cât mai rapid.
Achiziționat espadrile simple de pânză, foarte ușoare în picior și testate anterior. Culoare nouă, pentru diversitate (a mamei, în special, că se plictisește repede...). Pus în aplicare modelul cerut de clientă, cu culorile textile de care nu mă mai despart de câțiva ani buni. Ieșit un model cu botic ceva mai lunguieț, ceea ce mă face să le botez căprioare, nicidecum pisici.
Trezit copila din somn a doua zi dimineață, întâlnire emoționantă cu zâmbete și țopăieli, însă declarat ferm: Sunt pisici, nu căprioare. Purtați cu succes peste tot.
Deci, așa rămâne. Cine-s eu să zic mai bine?



Căsuța din pădurea adormită

Chiar dacă timpul a trecut și nimic n-am mai postat, să știți că nu am renunțat. Casa cu cadouri e mai plină ca niciodată...în special de copii (în special, ai mei, cu care cresc zi de zi, dar și ai altora, pentru care meșteresc zi de zi). De dorințe împlinite, semi-împlinite și în curs de împlinire. De oboseală, dar și de momente speciale. De creativitate, împletită adesea cu frustrarea că ziua nu are decât 24 de ore și nu pot face tot ceea ce îmi trece prin cap.
De aceea, am prioritizat. De lucrat, am mai lucrat, dar puteți vedea mai ușor pe Ceaslovul cu fețe (Facebook, that is...) decât aici.
Mă întorc cu forțe proaspete, dar tot limitate, să vă mai povestesc una, alta, să vă mai arăt câte ceva, să vă răspund la întrebări, să conversăm și -în principal- să vă transform cadourile din idee în realitate.

Bine v-am regăsit,

lectură plăcută!

Raluca,
proprietar Casa cu cadouri